Câteva aspecte ale fenomenului catahrezic

Iată câteva faţete ale fenomenului catahrezic în latura sa negativă fără intenţia de a-i epuiza liniile de direcţie.
I
Dificultăţile de clasificare pe baza studiilor lui Dumarsais şi Fontanier referitoare în principal la catahreză.
Obiectivul principal spre care şi-au orientat eforturile cei doi retoricieni francezi, Dumarsais şi Fontanier, a fost acela de a crea o taxinomie capabilă să stabilească posibilele distorsionări perceptibile ale discursului.
Pentru Dumarsais, figurile erau clasificate în două categorii: figures des pensee (schemata, figurae sententiarum) şi figures de mots (figurae verborum). Figurile de cuvinte includeau şi tropii, ce se raportau la sensul cuvintelor atunci când un cuvânt se abate de la sensul propriu. Figurile de cuvinte includeau patru categorii: figuri de dicţie, de construcţie, figuri ale căror cuvinte îşi păstrează sensul propriu şi tropii.
Fontanier modifică premisele clasificării. Elimină criteriul etimologic (sens primitiv/sens derivat) aflat la baza taxinomiei lui Dumarsais prin care se înţelegea dimensiunea diacronică şi încearcă să demonstreze o compatibilitate a conceptului de trop cu o clsificare bazată pe criteriul uzajului – “sau cuvintele sunt luate într-un sens propriu oarecare, adică într-una din semnificaţiile lor obişnuite şi comune, primitive sau nu; sau acestea sunt luate într-un sens deturnat, adică în semnificaţia ce li se atribuie pentru moment, semnificaţie care nu e propriu-zis un împrumut.” Tot ceea ce nu cade sub incidenţa acestei definiţii formează domeniul nontropilor.
Nontropul este acea figură de banalitate (figura de uzaj, catahreza) şi figura ce afectează discursul din punct de vedere fonetic, sintactic, dar nu semantic. Confuzia se observă în cazul studiului lui Dumarsais dacă se ţine seama de criteriul de clasificare al tropilor, de introducere a gradării uzajului: tropi de uzaj şi tropi de invenţiune.
J. Cohen îi reproşează lui Fontanier faptul de a include în definiţia tropilor o opoziţie: figuri raportate la axa sintagmaticului şi cele raportate la axa paradigmaticului, susţinând că cele două axe sunt prezente în toate figurile.
La nivel semantic, în cazul tropilor, axa paradigmatică a schimbărilor de sens maschează axa sintagmaticului,a incompatibilităţilor de sens. În cazul nontropilor, sintagma ascunde paradigma. Orice nontrop implică un trop, pentru că orice abatere îşi are propria reducţie prin schimbarea unui sens.
Toate figurile comportă momentul paradigmatic, afectează codul limbii, reprezintă abateri de la ordinea instituită la diferite paliere ale sistemului limbii.
În enunţul lui A. Breton - “Les prix montent, les voyageurs descendent” ("Preţurile urcă, călătorii coboară")– se observă prezenţa unei catahreze lexicalizate şi a unei antiteze (“montent” - “descendent”). Impresia de enunţ paradoxal şi ironic provine din incongruenţa perechii subiectelor şi a predicatelor. Între predicate există o relaţie antitetică, dar şi de contiguitate, datorită apartenenţei lor la acelaşi câmp asociativ(a urca –a coborî), ceea ce nu se poate spune despre subiecte. Paradoxalul provind aşadar din raportul de contiguitate în câmpul asociativ, construit, deconstruit, natural (spontan) şi impus.
Dumarsais definea catahreza pornind de la sensul etimologic de abuz şi continuând cu deviaţia pe care unele cuvinte o fac de la prima lor semnificaţie pentru a lua o alta care are o oarecare legătură cu cea dintâi. Abătându-se de la forma anterioară, de la prima destinaţie, prin extensiune, imitaţie, abuz, deviere, prin catahreză se exprime raporturi care au o oarecare analogie cu definirea principală a acesteia. Dumarsais deosebea între mai multe tipuri de catahreză: unul îl constituie în situaţia când se dă unui cuvânt o semnificaţie îndepărtată, care nu decât o urmare a semnificaţiei primitive. Al doilea tip e un fel de metaforă doar din punct de vedere al modului de apariţie: din imitare şi comparaţie în mod simultan.
Fontanier recunoaşte catahrezei sensul pur extensiv, abuziv, dar nu consideră catahreza ca fiind o specie aparte, ci doar o uzanţă, dacă nu întotdeauna primitivă, cel puţin în prezent impusă. Definiţia sa în ceea ce priveşte catahreza circumscrie extinderea de la o nouă idee care nu mai avea sau nu mai are un sens propriu în limb, a unui sens ce ţine de o altă idee. Astfel că orice trop care a devenit o uzanţă impusă şi necesară şi care rezultă dintr-un sens extensiv devine catahreză.
Fontanier distinge trei feluri de catahreze în funcţie de natura raporturilor figurilor pe baza cărora au apărut: catahreza metonimiei, a sinecdocei şi a metaforei, toate subliniind un abz necesar şi nu lipsit de utilitate.
O posibilă definiţie a catahrezei este oferită de DSL: “figura semantică, trop, lexicalizată, provenită dintr-o metonimie/sinecdocă/metaforă al cărei sens - la origine figurativ – s-a pierdut prin uz; catahrezele se mai numesc şi figuri împietrite, tocite, cristalizate.”
De reţinut pentru definirea personală a fenomenului catahrezic sunt distincţiile pe care acesta le implică în cadrul diferitelor domenii de utilizare. În cadrul conversaţiei cotidiene, expresia “îngheţat de frică” este o catahreză, iar în domeniul literar, o catahreză cu un grad ridicat de uzură, cu deosebirea că în domeniul litarar catahreza comportă şi alte aspecte: metaforele ce aparţin unui autor celebru şi sunt folosite astăzi de alţi autori, prezentând astfel o formă desuetă, aspectele ale stilului altor autori. La nivelul media, catahreza prezintă cel mai înalt grad de uzaj.

II

După această scurtă definire, în continuare intenţionez să analizez câteva modalităţi de situare în câmpul catahrezic, care sugerează - în cadrul celor trei atitudini artistice pe care le voi analiza – fie folosirea clişeelor lingvistice, a catahrezelor lexicalizate, fie a unei forme de epigonism ce produce catahreze semi-lexicalizate.
Marius Chivu, în editorialul “Lecturi la zi”1, analizează două atitudini artistice – prima aparţine lui Constantin Popescu – “Mesteci şi respiri uşor” şi cealaltă lui Alex Moldovan – “Frica de sferă”.
Romanul primului autor se doreşte a fi o de-metaforizare complexă, de fapt, nu reuşeşte a fi decât o “sporovăială de tramvai, un chat de cartier (cu oareşce umor), o conversaţie neîntreruptă între şapte priteni care pregătesc spargerea unui magazin de bijuterii.” Pentru că metafora e considerată desuetă de către Constantin Popescu, pentru că limbajul metaforic e considerat inutil, acesteia i se da un răspuns nu doar prin respingerea ermetismului în favoarea transparenţei formei artistice, dar şi prin eliminarea graniţei dintre sens propriu şi sens figurat fără vreo altă înlocuire şi cu un accent clar pe primul.
Turnirul dialogic intenţionează surprinderea simbolisticii, dramele, frustările naţionale: ţiganii care fură, pradă, ne fac ţara de râs, evreii care conduc lumea. Temele abordate aparţin clişeului, dar forma în care sunt aşezate permite transparenţa catahrezei lexicalizate, evitând soluţiile de construcţie a ficţiunii în defavoarea acesteia şi a naraţiunii. Colecţia de argouri, clişee, dictoane şi lozinci apare ca o enumerare gratuită caracteristică kitsch-ului şi catahrezei. Scrierea secvenţială imită limbajul de stradă, atmosfera romanului şi modul de exprimare a acesteia nu prezintă vreo deosebire care ar fi dat-o construcţia scriitoricească. Dacă Fontanier aprecia necesarul şi utilul catahrezei, în romanul acesta, catahreza surprinde gratuitatea lipsei de structură şi se constituie ca o exacerbare, un abuz şi o deviaţie a uneia dintre metodele postmodernismului în care povestea nu prezintă unitatea, cerând lectorului re-construcţia acesteia.
Dialogul din acest roman e preferat pentru a sugera autenticitatea în ceea ce priveşte temele şi prejudecăţile zilei. În lipsa dialogului, autorul încercă disperat să recurgă la modelele vechi. “Să scrii bine mediocrul”, formula propusă de Flaubert, este modificată şi înlocuită prin “a scrie mediocru despre mediocritatea lumii de azi.”
Livrescul implicit, coincidenţele ce se vor semnificative, metaforice sunt, de fapt, artificiale. Autorul nu poate convinge, nu poate găsi propria metodă de-metaforizând şi încercând să renege anterioarea modalitate de a scrie. Exemplul este evident pentru observaţiile de mai sus: “Spectacolul este deprimant, umilitor, barbar, dezolant, cinic, dizgraţios, aberant, dezgustător, inuman, degradant.” Prin acest şir de caracteristici, deloc noi, pe care le atribuie spectacolului trădează chinul de a umple paginile în lipsa unei metafore. Se observă astfel cum desprinderea de trecut eşuează prin recurgerea la o catahreză a comparaţiei: “E frig şi noaptea se întinde ca o clisă”, continuând: "vântul bate parcă mai încet. E noapte rece şi vorbele parcă încep a îngheţa.” Finalul, aşa cum sublinia şi Marius Chivu, este “un excerpt metafizic şi motivaţional de Ferentari”, debutând cu o catahreză a catahreză a metaforei personificatoare: “Credinţa a rămas la locul ei. Nimeni n-a mişcat-o niciodată dintre spaimele noastre” şi “nu e de-ajuns să crezi că nu poţi. Trebuie să ştii că nu poţi pentru a-ţi aduce aminte că trebuie să ştii să poţi, trebuie să ştii să vrei, trebuie să ştii a vrea să crezi, trebuie să poţi din nou, trebuie să vrei să crezi pentru a-ţi aminti că trebuie să crezi.” Şi patetic: “Atât.”
Alex Moldovan, în “Frica de sferă”, şi-a făcut debutul în poezie prin poeme stănesciene sau soresciene, altele apropiate de linia religiosului blagian. A scrie în maniera poeţilor preferaţi fără cea mai mică detaşare defineşte epigonismul. Am considerat în această lucrare epigonismul ca un fenomen ce determină apariţia unor catahreze semi-lexicalizate. Opus exemplului precedent care intenţionează ruperea de orice convenţii, de orice figuri de stil, debutul celui de-al doilea autor reflectă o preluare inconştientă a metaforelor autorilor clasici datorate unei mari admiraţii, dar ale cărei efect este negativ, neproductiv, neartistic, necreativ, producând o înlănţuire de catahreze.
Metaforicul reflexiv foloseşte concepte mult prea obosite - cum observa Marius Chivu:
Dacă cineva ar şti să-mi spună pasăre
m-aş înălţa subit la cer
Dacă cineva ar şti să mă numească ochi
aş vedea o lume într-un punct
Dacă cineva, o doamne, dacă cineva.
Metaforele care devin catahreze în poezia lui Moldovan sunt: pasăre, nefiinţă, vid, catharsis, materie, eon. Lexicul poetic este mult prea frecventat – zbor, pasăre, câine, inorog, piatră, înger, ochi, lumină. Făţiş, Moldovan aplică clişeele metaforei, combinaţii lexicale devenite în acest context loc comun, astfel încât “substituitul nu se substituie la nimic.”2 Pentru autorul Popescu, metafora e de-construită în scopul redării catahrezice a unei realităţi cotidiene, banale, dar…veridice! Se observă o dublă intenţie: de-construirea cu mijloace expresive ceea ce critică din punct de vedere al valorii de adevăr. În al doilea exemplu, autorul nu se distanţează de nimic, preferă epigonismul, mutând simbolurile - un fel de joc necuvenit ale cărui reguli nu vrea să le cunoască, ci doar să-l joace – în deviaţii şi abuzuri de la semnificaţiile prime pe care le-au dat autori ca Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Lucian Blaga. Catahreza se instaurează aici la nivelul formei, construcţiei şi a mesajului.
Un alt exemplu îl constituie volumul “Zodia luminii” al lui Dragoş Teodorescu3. În aceeaşi ordine a epigonismului, autorul acestor poezii foloseşte recuzita modelelor. Din titlu se observă influenţa lui Blaga, iar de-a lungul cărţii, apar deviaţiile de la simbolurile stănesciene şi soresciene.
Sunt omul care şi-a pierdut umbra
teribil gând! Să nu ai umbră
să te mişti singur prin oameni
vă plictisesc? Îmi pare rău
eu sunt omul care şi-a pierdut umbra
ceilalţi nu mă înţeleg. Cum fără umbră?
Nici până astăzi n-am găsit-o
Mâine însă o iau de la capăt.
Dragoş Teodorescu, ca şi Alex Moldovan, nu mai are nici măcar şansa epigonismului la zi. Primul şi al cincilea vers din poemul de mai sus reprezintă o catahreză a metaforei existenţiale ce are acest statut deoarece nu i se modifică sensul contextual. Orice posibilă catahreză ce apare într-un context care-i modifică sensul şi îi conferă originalitate iese de sub incidenţa uzanţei şi poate deveni o figură de stil, cel mai adesea ironie. Max Black opunea teoria interacţiunii celei a substituţiei, afirmând că “toate felurile de fundamente convin schimbării de semnificaţie în funcţie de contexte.”4 Citându-l pe Gerard Genette, Ricoeur subliniază nontraductibilitatea poeticului sau, mai exact, traductibilitatea sensului şi intraductibilitatea semnificaţiei. Atunci când un simbol este traductibil la ambele niveluri devine catahreza simbolului, deoarece, aşa cum concepea Fontanier catahreza, trop prin excelenţă extensiv oferă doar o singură idee, prezentând-o direct, fără nici o travestire opusă tropilor care oferă intenţionat două idei, una sub imaginea ceilalte sau una alături de cealaltă.
De precizat că, în timp ce în limbajul cotidian sau în media, catahreza se prezintă într-adevăr direct, fără mai multe semnificaţii, sugerând un grad de uzură mare, în literatură, catahrezele trebuie raportate la momentul în care o anumită figură a apărut, cât de definitorie este pentru un anumit scriitor şi care este gradul de uzură a acesteia în timp. Dacă cineva face o descriere a apusului de soare ca cel realizat de Duiliu Zamfirescu în “Viaţa la ţară” va fi, desigur, o catahreză a descrierii romantice desuete cu un grad ridicat de uzură, situaţie în care nu se pune problema ironizării, ci doar a aspectului animist atribuit de Vico catehrezei. De asemenea, şi neputinţa de desprindere de stilul lui Blaga, Sorescu, Nichita, poeţi ce au fost urmaţi de numeroşi poeţi care s-au aşezat sub incidenţa catahrezei stilistice.
Bine-cunoscutul citat din Fontanier - “Sunt, într-adevăr, încredinţat că într-o Hală, într-o zi de târg, se fac mai multe Figuri decât se fac zile de-a rândul prin adunările academice” – dorea să sublinieze faptul că figurile nu se îndepărtează de limbajul obişnuit al oamenilor. În aceeaşi ordine de idei, Bousono spunea despre poezie că trebuie să ne dea impresia (chiar dacă această impresie ar fi înşelătoare) că, prin intermediul unor simple cuvinte, ni se comunică o cunoaştere de o natură foarte specială: cunoaşterea unui conţinut psihic din viaţa reală”, care “în viaţa reală se oferă ca ceva individual, ca un tot particular, sinteză inutuitivă unică a elementelor conceptual-senzorial-afectiv.”5 În cadrul catahrezei, impresia de care amintea Bousono este fie înlocuită cu impresia unor lucruri deja ştiute fie din vizualizarea implicită a evenimentelor şi stării de fapt reale, fie prin amintirea unor lecturi şi relecturi ale unor autori consacraţi, cu o metodă faţă de care s-a luat deseori atitudine, i s-a dat un răspuns, a fost ierarhizată şi canonizată.
Cel de-al patrulea exemplu îl constituie un debut al unui autor – căruia, din motive de confidenţialitate nu-i vom preciza numele – ce doreşte a da o replică fenomenului catahrezic, dar care reuşeşte să combine original câteva forme ale acesteia. Stilul încărcat e unul dintre aspectele fenomenului prin folosirea catahrezelor metaforei sau a metaforei în schema determinat-determinant, ce revine des. Intenţia acestui autor se revendică de la modernism, unde - spre deosebire de aspectul catahrezic al posmodernismului observat la Popescu (expunere enunţiativă, redarea realităţii înscrise în banalul cotidian, fie proiectarea alteia inexistente) – încearcă pe cât posibil să se substragă realului prin proiectarea fantasticului, singura lume obsesivă a autorului. Aceste două fundamente sunt negate de Bousono în favoarea iraţionalităţii, cu elementele specifice: imaginile vizionare.
Dacă metafora postmodernistă prezintă următoarele linii de intenţie: antiformă, joc, accident, anarhie, epuizare, interpretare, întâmplare, participare, de-creaţie, de-construcţie, antiteză, absenţă, dispersare, intertext, diferenţă, ironie, indeterminare, imanenţă, în cadrul epigonismului sau al clişeului exacerbat aplicat acestora, prin deviaţii, abuzuri, aceste linii conduc la apariţia catahrezelor.

III
“Nu poţi descrie realitatea, nu poţi decât să foloseşti metafore pentru a o indica.”
John Fowles
În media, catahrezele apar din nevoia de amplificare a efectului ştirilor asupra receptorilor, a atacului împotriva degringoladei pe care o instituie diferite autorităţi locale şi guvernamentale sau pentru redarea “plastică” a evenimentelor sociale.
Aşa cum arăta Fontanier, întrebuinţarea catahrezelor nu reprezintă artă, imaginaţie, ci constituie sursele oferite de limbă pentru cazurile în care ele sunt folosite.
Ceea ce se observă în structura buletinelor de ştiri este o combinaţie a mai multor moduri de expunere a catahrezelor. Unele posturi de radio şi TV sau unele oficialităţi le folosesc din dorinţa de a epata şi a construi o atitudine pro sau contra unui aspect social.
Catahrezele simple, acelea care au un grad mare de uzură, sunt catahrezele metonimiei, spre exemplu, Tribunalul pentru judecători, Camere pentru secţiile corpului politic sau catahreze ale sinecdocei abstracţiunii – Guvernul pentru guvernanţi, Ministerul pentru miniştri, Comisie pentru cei care fac parte din comisie, Casa pentru membrii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. De precizat că una din modalităţile de acaparare a primului loc în sondajele privind audienţa sunt nu doar ştirile propriu-zise de senzaţie, dar şi expunerea de senzaţie prin intermediul elementelor de catahreză.
Ricoeur susţinea că nu există limbaj figurat decât dacă-l opunem unui alt limbaj care nu este figurat6, completând, am putea afirma că nu există catahreză în media fără metafora de la care se revendică.
Exemplele vor fi edificatoare pentru folosirea în media a catahrezelor:
APAPS a reuşit astăzi să scape de două dintre principalele găuri negre ale industriei româneşti. Atât Siderurgica Hunedoara, cât şi Petrotub Roman au fost încredinţate aceloraşi investitori strategici, care s-au angajat să relanseze activitatea în cele două societăţi. De asemenea, conducerea APAPS a anunţat că datoriilor acumulate de cele societăţile privatizate vor fi şterse
(Radio Total, 27.10.2003, Ora: 18:00)

Construcţia “găuri negre” reprezintă o catahreză a metaforei, cu un grad ridicat de uzură. Expresia provine de la o metaforă din domeniul fizicii ce desemnează spaţiile ce rămân în urma prăbuşirii nucleului supernovelor, când materia dispare complet, rămânând aceste spaţii de o gravitaţie imensă. Din cauza naturii lor, găurile negre nu sunt vizibile, dar astronomii cred ca au reuşit să localizeze cateva exemplare. Se caută stele duble sau multiple cu emisii puternice de radiaţii X. Se presupune că materia se scurge din stea în gaura neagră pe o orbită în formă de spirală. Ideea de prăbuşire şi ideea de scurgere a materiei au constituit principalele analogii pentru a se transfera în domeniul economic şi industrial ca metaforă şi apoi pentru a deveni o catahreză pentru orice domeniu, reprezentând o pierdere mare de bani, resurse în van.

În Craiova şi în restul judeţului plouă neîncetat de câteva zile. Drumurile sunt bălţi de apă, iar circulaţia a devenit un coşmar chiar şi pentru şoferi. Maşinile fac slalomuri uriaşe prin bălţi, iar în încercarea de a feri pietonii, mai cad în câte o groapă. Pe drumurile din Craiova şi din restul judeţului, se circulă în zig-zag, încet, tensionat şi fără spor. Şoselele sunt pline de apă, iar gropile abia se mai văd. Harta nescrisă, dar ştiută de toţi şoferii, cea a gropilor periculoase, s-a transformat în harta bălţilor pe fondul cărora motorul maşinii îşi poate da duhul în orice moment. Asfaltul face însă şi farse, deoarece, sub presiunea apei se formează alte cratere în locuri neştiute. Mersul pe jos a devenit mult mai sigur decât cel cu maşina, dar numai cu condiţia să fii foarte atent şi să eviţi să mergi pe marginea trotuarului, altfel rişti să fii făcut leoarcă din cap şi până în picioare. Moralul craiovenilor este din ce în ce mai scăzut. Unii cer socoteala autorităţilor, alţii împart cu generozitate pentru
edilii oraşului. Oamenii lor, deopotrivă pietoni şi şoferi, nu le rămân decât să se roage să se oprească ploaia, pentru că altă soluţie nu au.
(Radio Europa FM, 20.10.2003, Ora:15:00)


Această ştire este la nivelul construcţiei undeva la intersecţia dintre notaţie jurnalistică şi catahreză a descrierii romaneşti, folosind catahreza metaforei: “maşinile fac slalomuri uriaşe printre bălţi”, pe fondul unei exagerări a realului, catahreza metaforei “harta nescrisă …a gropilor”, catahreza personificării “motorul maşinii îşi poate da duhul în orice moment”, expresii catahrezice a epitetului metaforic “grele” - “a împărţi cuvinte grele”:


Presa centrală a scris de mai multe ori despre o dispută surdă şi Cotroceni pe tema supremaţiei asupra Serviciilor Secrete. Radu Timofte, şeful SRI, este recunoscut ca un apropiat al lui Ion Iliescu, în vreme de Gabriel Oprea este considerat un apropiat al premierului Adrian Năstase. Mai mult, spune Cornel Ivanciuc, ziarist specializat în serviciile de informaţii, în ultima vreme, SRI se află în degringoladă, iar căutarea unui vice pentru Radu Timofte reprezintă recunoaşterea implicită a faptului că serviciul a ajuns să fie depăşit de situaţie.
Cornel Ivanciuc: Serviciul Român de Informaţii stagnează de când Radu Timofte a preluat comanda. Rezultatele lui şi agenda de preocupări îmi dau senzaţia că serviciul o scaldă, că s-a îndepărtat foarte mult de obiectul unor atribuţii esenţiale, cum este inclusiv campania antiteroristă şi programul coerent antiterorist. În momentul în care s-au întâmplat nenorocirile de la Istanbul, declaraţiile domnului Timofte, cum că în România nu se poate întâmpla aşa ceva, că România este în afara ariei de preocupări a organizaţiei Al Quida, pun sub semnul întrebării, de fapt, problemele de seriozitate şi de implicare reală.
(Radio Total, 26.11.2003, Ora: 10:00)

În acest text, principala construcţie “dispută surdă” ce se revendică de la o apropiere oximoronică între cei doi termeni cu scopul de a evidenţia nu atât ideea de dispută, ceartă de idei, ci surzenia ambelor părţi ale conversaţiei în găsirea unui punct de vedere comun. Punerea sub semnul întrebării este o catahreză a metaforei cu un grad mare de uzură. Expresia “serviciul o scaldă” ţine mai debragă de domeniul frazeologiei şi implică ideea pierderii voluntare sau de prelungire a timpului soluţionării unor probleme. Am ales acest exemplu pentru a sublinia aspectul catahrezic al unei expresii care se dovedeşte înţeleaptă, dar înţeleasă altfel. Asemenea lui Gargantua şi a lui Pantagruel, multe persoane înţeleg prin “cine se scoală de dimineaţă departe ajunge” ca însemnând că omul care se trezeşte dis de dimineaţă va ajunge departe de casă şi mai repede spre locul unde şi-.a propus în acea zi să meargă – aceasta este explicaţia catahrezică. Explicaţia catahrezică trebuie înţeleasă ca fiind interpretarea sensului propriu acolo unde trebuie să se înţeleagă sensul figurat. Explicaţia reală a expresiei, cea ce a precedat constituirea ei în catahreză prin deviaţie, semnifica ideea de a deschide ochii devreme lumii şi a pleca din zorii vârstei spre ceea ce tinzi, căci numai astfel vei ajunge departe. Interpretările aceste expresii sunt nedefinite – iată un alt aspect ce desparte catahreza de metaforă sau de orice alt trop sau construcţie literară.

Mărturiile martorilor în procesul poliţiştilor benzinari nu sunt credibile. Concubina lui Marian Ioniţă, poliţist la Secţia 5, a încurcat numele poliţiştilor pe care i-ar fi reclamat la Parchetul Naţional Anticorupţie şi nici nu a reuşit să identifice în boxa acuzaţiilor. Tânăra a recunoscut că este analfabetă şi că nu ar fi putut scrie o declaraţie la Parchetul Naţional Anticorupţie. Ea a declarat că timp de doi ani, ea şi concubinul său au trăit de pe urma furtului de combustibil. Nici ceilalţi doi martori audiaţi nu au convins instanţa.
(Radio Total, 29.10.2003 Ora: 20:00)

Catahreza metonimiei "poliţiştii benzinari" s-a format prin suprimarea unei explicaţii “de genul poliţiştii care au furat benzină din conductele Petrotrans”. Este catahreză pentru că se poate uşor de parafrazat şi este traductibilă la ambele niveluri- de sens şi semnificaţie.

Primăria Municipiului Bucureşti a sesizat amplasarea unei copertine la intrarea în Palatul Victoria.
Traian Băsescu: Ce pot să fac? Nişte infractori, te uiţi la ei, sunt deja alte organe, pentru că noi am sesizat Parchetul. Deci, când se intră în zona infracţională nu mai e problema Primăriei, care, nefiind obiectiv militar, nu-şi poate scoate tancurile să ducă peste Guvern, care, cazarmă fiind, se apără cu tancurile. Noi am sesizat organismele statului, cerând aplicarea legii, dincolo de atât, noi suntem o biată instituţie civilă, cu un primar civil, nu ne putem pune cu instituţiile militarizate.
(Radio Europa FM, 31.10.2003, Ora: 18:00)

Se observă aici o catahreză a sinecdocei – pentru primari e folosit termenul de Primărie în afirmaţia că aceasta “nu-şi poate scoate tancurile”, ca şi în cazul Guvernului, care, de asemenea, devine o catahreză a sinecdocei, care “se apără cu tancurile.” În cadrul acestei construcţii, se observă o catahreză a metaforei “a se apăra cu tancurile”, ceea ce implică o apărare agresivă, guvernanţii fiind apăraţi de o lege pe care tot ei o creează. Expresia “biata instituţie” este o catahreză a epitetului.



Traian Băsescu: Nu ne putem implica în sprijinirea unei părţi a studenţilor şi a altei părţi. Primăria este nevoită să se retragă, pentru că nu dorim să fim într-un fel sau altul, acuzaţi că am susţinut o parte din studenţi şi pe alţii nu. Am dori să facem ceva dacă este posibil pentru toţi studenţii bucureşteni. Dacă ei au luat decizia să aibă două festivaluri în acelaşi timp, Primăria Capitalei nu se va implica în manifestare.
(RadioTotal, 31.10.2003, Ora: 10:00)


De asemenea, ca şi în textul anterior, se constată o catahreză a sinecdocei – pentru funcţionarii din Primărie este folosit denumirea instituţiei. Catahreza metaforei “două festivaluri” sugerează neputinţa de a se situa în două tabere opuse, avându-şi sorgintea într-o catahreză lexicalizată a metaforei: "a cânta la două mese."

Primul "NU" în Alianţa DA, Dreptare şi Adevăr! Liberalii şi democraţii clujeni s-au certat pe tema candidatului pentru Primăria muncipiului. PNL mizează pe democratul Emil Boc pentru fotoliul de primar al Clujului, dar acesta din urmă nu pare încântat de idee.
(Radio Contact, 03.11.2003, Ora: 14:30)

Prima construcţie sugerează o catahreză a jocului de cuvinte şi este o catahreză deoarece foloseşte o abordare cu un grad mare de uzură, doar că elementele s-au schimbat. O catahreză a metonimiei se poate observa în următoarea expresie prin înlocuirea funcţiei propriu-zise de primar cu ideea de “fotoliu de primar”, subliniind locul pe care-l ocupă în cadrul instituţiei.
Adrian Năstase: De aceea, nu am înţeles foarte bine de ce în comunicatul de presă difuzat ieri de către delegaţia europeană de la Bucureşti, traducerea s-a făcut fără suflet. Sensul nu a fost acesta. Şi, de aceea, mă bucur că astăzi, la Bruxelles, purtătorul de cuvânt al comisarulu Verheugen, răspunzând la o întrebare a presei, a spus următoarele. În primul rând aş dori să subliniez că raportul de ţară din acest an este foarte pozitiv pentru România şi afirmă că urmarea eforturilor României, ţara dumneavoastră poate fi considerată o economie de piaţă funcţională odată ce progresul semnificativ la care m-am referit anterior continuă decisiv.
(Radio ProFM, 7.11.2003, Ora: 18:00)




Expresia “fără suflet” referitoare la o traducere este o catahreză a metaforei. Construcţia relevă lipsa de implicare şi de ignorare a unor afirmaţii văzute de premier ca o notă de optimism.

Vin scuze de la Guvern după ce s-a descoperit că declaraţia de avere a directorului de Cabinet al premierului nu este conformă cu realitatea. Remus Truică a intrat în bătaia tunurilor celor de la Acţiunea Populară, care a scos la iveală că, în ciuda legii, fostul şef al firmei Total Net nu a specificat în declaraţia de avere că acţiunile pe care le-a avu trebuie la firma pe care a condus-o au fost transferate soţiei. Departamentul care se ocupă de publicarea declaraţiilor de avere spune că ei au greşit, pentru că declaraţia de avere reactualizată nu a fost publicată la timp(…). Surprinzătoare atitudinea, având în vedere că mai bine de o lună, exact o misiune similară exista şi în declaraţia de avere a lui Adrian Năstase. La numai câteva ore după sesizarea făcută de Fundaţia pentru o Societate Deschisă, şeful Guvernului avea rectificată declaraţia de avere, însă nimeni din Executiv nu a prezentat nici o scuză şi incidentul a trecut în linişte.
(Radio Total, 10.11.2003, Ora: 20:00)
Construcţia “a intra în bătaia tunurilor” este o catahreză a metaforei, semnificând aici faptul de a intra sub incidenţa acuzării şi a atacurilor juridice. De asemenea, construcţia “ incidentul a trecut în linişte” este o catahreză a metaforei, implicând uitarea şi nesoluţionarea acestuia.


Parteneriatul cu Ministerul de Externe poate reprezinta un model de colaborare între instituţii, a spus directorul instituţiei, Marinela Urieru, subliniind că noile cursuri sunt în măsură să ajute nu doar la formarea tinerilor magistraţi, ci şi la schimbarea mentalităţilor, la formarea continuă şi la formarea formatorilor.
Marinela Urieru: Deci, sarcinile sunt foarte bune, ni le asumăm, avem însă nevoie de parteneri la fel de utili pentru a construi ceea ce eu numesc pilonul reformei în justiţie, un pilon fundamental în formarea magistraţilor.
(Radio România Actualităţi, 11.11.2003, Ora: 18:00)


Termen preluat din arhitectură, conceptul de "pilon" a trecut în limbajul literar ca metaforă şi apoi a devenit catahreză, sugerând ideea de bază de concepere, în cazul nostru, a reformei.

Îi întâlneşti în fiecare zi la colţ de stradă, în intersecţii, dar mai ales duminica sau în zilele de sărbătoare, în faţa bisericilor. Cu mâna întinsă şi te bincuvântează dacă le dai un ban ori ceva de mâncare. Pe unii însă nedreptăţile sorţii i-au înrăit şi au ajuns acum să-i repeadă până şi pe cei la fel de năpăstuiţi ca şi ei.
Reporter: E uşor să te infiltrezi printre ei, dar este foarte greu să rezişti. Şi mă gândesc la noi, cei care în fiecare zi ne-am obişnuit să dăm de pomană parcă instinctiv. Este suficient să vedem o pereche de ochi înlăcrimaţi şi o mână tremurândă întinsă şi umblăm la buzunar. Se spune că în felul acesta încercăm să ne cumpărăm propria linişte şi să ne asigurăm un colţişor în rai. Este foarte greu să vorbim acum despre lumea crudă a cerşetorilor. Şi îi spun crudă nu pentru felul în care arată şi trăiesc aceşti oameni, ci pentru modul agresiv în care se poartă unii cu ceilalţi. Împărţiţi pe categorii, pe cartiere, pe parohii, au textele lor, au şefii lor, au lumea lor. Este adevărat, o lume urâtă, murdată, o lume în care (...), vezi oameni care se ologesc unii pe ceilalţi pentru a câştiga un bănuţ. Colegii mei s-au plimbat astăzi pe la mai multe biserici şi au reuşit în câteva ore să strângă 39.000 de lei în fise şi să primească două mere. Pentru că, trebuie să ştiţi că, adevăraţii cerşetori profesionişti cerşesc în faţa bisericilor. Aici, oamenii vin grăbiţi, îşi fac o cruce în treacăt, aprind o lumânare şi de teamă să nu ajungă şi ei dependenţi de banii celorlalţi, aruncă în treacăt un gologan. Gândiţi-vă de două ori înainte de cine vă este milă, gândiţi-vă de două ori înainte de a şti că în spatele fiecărei mâini întinse se află o poveste. Poate fi chiar povestea pe care au filmat-o astăzi colegii mei.
Pro TV, 16.11.2003, Ora: 19:00)

Acest tip de ştire atât de des întâlnit la ProTV foloseşte o descriere lacrimogenă, patetică pentru a impresiona şi intrumentul principal îl constituie catahreza. “Nedreptăţile sorţii” este o catahreză a metaforei cu un grad mare de uzură, ca şi “pereche de ochi înlăcrimaţi”. Următoarea expresie - “mână tremurândă”, o contrucţie cu adjectivul provenind din gerunziu, este o catahreză a metaforei. Următoarele catahreze ale metaforei sunt construcţii dezvoltate cu un grad ridicat de uzură, ca şi expresia “în spatele fiecărei mâini întinse se află o poveste”. De asemenea, o catahreză a epitetelor “urâtă, murdară”.

Traian Băsescu: Este clar că cifrele îl înnebunesc pe Adrian Năstase şi în fiecare zi se trezeşte tulburat, dar dacă noi o să avem un premier tulburat în fiecare lună de ce o să apară în sondaje, omul ăsta pare a nu mai fi capabil să ţină cârma realităţilor politice?
Eugen Nicolaescu: Eu ştiu că Adrian Năstase s-a mai trezit o dată azi-noapte şi azi-dimineaţă când se bărbierea sau se uita în oglindă: mamă ce frumos şi deştept sunt şi că ţara asta e numai a mea şi că fac ce vreau cu ea, s-a gândit el să mai arunce pe piaţă încă o temă: hai să facem alegerile generale şi prezidenţiale cu ălea locale că aşa credem noi că este bine. Eu nu pot comentez aberaţii.
(Naţional TV, 18.11.2003, Ora: 18:00)

Prima construcţie subliniată este o catahreză a epitetului provenind din expresia generală “omul tulburat” cu un grad mare de uzură. A ţine cârma este o expresie marinărească, care a trecut în limbajul cotidian, devenind catahreză a metaforei prin deasa repetare în diferite contexte. Devierea sensului lui “a arunca” şi aşezarea acestuia lângă temă sugerează o catahreză a metaforei.

Premierul Adrian Năstase a continuat astăzi ofensiva PSD împotriva presei care nu înţelege să oglindească realitatea conform viziunii despre lume şi viaţă a partidului de guvernământ. Mai marii partidului s-au răstit de mai multe ori în ultima vreme la ziarişti, pe motiv că pun întrebări despre altceva decât partidul la conferinţele de presă. Domnul Adrian Năstase a mărit astăzi miza vorbind despre procesele ce vor fi intentate mass-media.
Prim-ministrul Adrian Năstase a spus astăzi că va da în judecată ziarele care au afectat imaginea PSD. E vorba de gazetele care au scris că PSD ar avea o posibilă înţelegere cu partidul condus de Corneliu Vadim Tudor. PSD este nemulţumit şi de modul în care sunt organizate dezbaterile televizate. Cu doi reprezentanţi ai Opoziţiei, unul de la PNL şi unul de la PD şi doar unul de la PSD. Adrian Năstase spune că reprezentanţii partidului nu vor mai participa la emisiuni cu reguli care-i pun în dificultate.
Adrian Năstase: Nu cred că mai trebuie să mai acceptăm ca, ştiu eu, consilierul preşedintelui PNL să fie considerat un istoric neutru care participă la dezbaterile despre viitor sau despre trecut, deci, este clar, trebuie asumate culorile foarte clar. Este evident că trebuie asumate foarte clar şi este ceea ce noi am cerut şi vom insista pentru aceste lucruri.
(Radio BBC, 5.12.2003, Ora: 18:00)


“A oglindi realitatea” a fost iniţial o metaforă pentru artă, urmând a se transforma un concept şi apoi în catahreză a metaforei cu un grad mare de uzură, astfel încât nici nu se mai recunoaşte astăzi iniţiala figură de stil. Afectarea unei imagini, de asemenea, a urmat un traseu identic, pornind de la afect, afectarea cuiva ca urmare a reacţiei unei alte persoane, ajungând la afectarea de imagine, catahreză a metaforei politicii contemporane, ca şi expresia “trebuie asumate culorile”, aici culori semnificând o catahreză a metaforei pentru apartenenţă politică.



Studenţii care vorbesc limba germană pot câştiga bani frumoşi în vacanţa de vară lucrând în Germania. Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă a pus la bătaie în premieră anul acesta o sută de locuri de muncă în hoteluri, restaurante şi agricultură. Cei care vor să participe la preselecţie, de mâine trebuie să urmeze cursurile fie la o facultate de stat, să aibă între 18 şi 30 de ani şi să nu fie în ultimul an de studiu. Tinerii care trec testul de limbă germană vor semna contracte pentru perioada verii şi vor câştiga 800 de euro pe lună.
(Radio ProFM,10.12.2003, Ora: 16:00)


Expresia “bani frumoşi”, dacă iniţial semnifica şi aspectul estetic(cu cât erau mai valoroşi, cu atât erau mai rari, iar materialul mai nou) prin deviaţie, sensul s-a modificat, ajungând la o catahreză a metaforei, care până acum în studiul nostru are cel mai mare grad de uzură. “A pune la bătaie” este o construcţie ce a apărut iniţial în domeniul pariurilor şi corespunde ideii riscului. Aici, catahreză a metaforei, aproape la fel de vechi ca şi cea precedentă, sugerează ideea de “ofertă”.


Cazurile de corupţie afectează credibilitatea României, a spus astăzi ministrul Integrării Europene, Alexandru Farcaş, care susţine că orice situaţie privind implicarea funcţionarilor ministerului în fapte de corupţie este o bilă neagră pentru integrare. Totuşi, ministrul Alexandru Farcaş precizează că astfel de cazuri apar şi din cauza problemelor din sistem. Precizarea lui Alexandru Farcaş vine după ce u fost angajat al ministerului, Georgeta Marineaţă, este cercetată pentru trafic de influeţă şi mită. Aceasta ar fi cerut şi primit 11.000 de euro pentru aprobarea unui proiect PHARE. În plus, angajata ministerului ar mai fi pretins şi un bilet de odihnă ca să influenţeze comisia. Nu este singurul scandal cu fonduri europene în care angajaţi ai Guvernului fac uz de funcţie pentru a lua bani în schimbul unor favoruri.
Radu Ruşanu spune că, din cauza faptului că
acordarea fondurilor europene nu este o tactică publică, există posibilitatea ca funcţionarii din minister să profite. Astfel spus, se ajunge la o mită mascată.
(Radio Total, 17.12.2003, Ora: 16:00)

Expresiile “bilă neagră” şi “mită mascată” sunt, de asemenea, catahreze.


Procesul dintre Cozmin Guşă şi Ion Iliescu nu poate avea loc. Parchetul General a răspuns plângerii formulate de fostul secretar general al PSD, afirmând că doar în procesele în care un preşedinte este acuzat de înaltă trădare trebuie acordul Parlamentului. Cozmin Guşă a spus că el n-a deschis proces de înaltă trădare. Pur şi simplu, s-a considerat insultat, după ce Ion Iliescu l-a făcut “lichea”. Cozmin Guşă precizează că va contesta răspunsul Parchetului.
(Radio Total, 17.12.2003, Ora: 16:00)
Expresie ce aparţie semioticii juridice, “înaltă trădare” este o catahreză a metaforei la nivel de limbaj juridic.


Adrian Streinu Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase, ne-a spus că de gripă nu se moare: Decesul e dat de bolile colaterale. Virusul gripal aduce o mare depresie şi lasă o serie de boli ale organismului să se manifestă. Orice pacient care are o boală veche de plămâni, aceasta se poate reactiva şi, ca urmare, poate să fie cea care cauzează decesul prin insuficienţă respiratorie acută. Pacienţii care suferă de inimă, poate să conducă la insuficienţă ..care să fie şi letală. O boală cronică de ficat se poate compensa şi să fie cauză generatoare de deces. Nu trebuie să punem totul în cârca gripei.
(Radio Total, 18.12.2003, Ora: 18:00)
Expresiile “boală veche” este o catahreză a metaforei, în înţeles medical ea semnificând o boală netratată. “A nu pune totul în cârca gripei” subliniază ideea de a nu se pune pe seama, “în cârca gripei” semnifică tocmai o catahrezei a metaforei pentru motivaţie, o deviaţie de la sensul de povară.


Un discurs mamut a ţinut astăzi la Palatul Victoria premierul Adrian Năstase. Durata – două ore şi jumătate. Prilejul- videconferinţa cu prefecţii, locul unde toată lumea ascultă şi soarbe cuvintele premierului.
Adina Sădeanu: Sigur, pe domnul prim-ministru nu-l doare gura să promită, cu atât mai mult cu cât alegerile bat la uşă. Despre mărirea salariilor bugetarilor cu 12% şi a salariului minim pe economie cu 50%, în legătură cu aceste măsuri, aş vrea să spun că ele sunt destul de îngrijorătoare în actualul peisaj macroeconomic. Echilibrul, după cum bine ştim, şi s-a văzut în ultimul timp, s-a cam rupt, a cam crăpat în ceea ce priveşte deficitul extern, creşterea salariilor ar alimenta şi mai mult consumul. Or, este de ştiut faptul că FMI avertiza că din 2003, o creştere a salariului minim alimentează inflaţia. Or, anul viitor, România şi-a propus, Guvernul s-a angajat să reducă inflaţia la 9%.
Pe de altă parte, principala problemă a economiei româneşti, privatizarea, este amânată pentru 2004, an în care partidul de guvernământ va fi preocupat mai mult de atragerea voturilor.
Adina Sădeanu: În ultimul timp, vocile oficialilor sunt aşa şoptite mai mult, se vorbeşte pe la colţuri sau în culise, dar privatizarea şi restructurarea sunt subiecte care au fost lăsate nu numai de anul acesta, de ceva timp în plan secund şi doar insistenţele FMI şi ale altor oficiali străini au făcut Guvernul să-şi amintească de întârzierile la aceste capitole. Astea sunt două puncte sensibile, pentru că ele au fost amânate chiar într-un an electoral.
(RadioTotal, 19.12.2003, Ora: 18:00)
“Discurs mamut”, “vocile şoptite” şi “puncte sensibile” sunt catahreze ale metaforei. Expresia “alegerile bat la uşă” este o catahreză a metaforei personificatoare cu un grad ridicat de uzură. “Peisaj macroeconomic” este o catahreză a metaforei, deoarece presupune o deviaţie a semnificaţiei iniţiale de “peisaj”, fiind înlocuit în expresii cu “paronamă” sau “tablou”. Guvernul este, aşa cum am arătat, o catahreză a sinecdocei.


Rodica Stănoiu: Anunţăm ca anul acesta să fie anul separării apelor, a reformei profunde în justiţie, pe care Ministerul Justiţiei vrea să o facă, să aibă numai atribuţii de administrare a sistemului judecătoresc, de elaborare şi avizare a actelor normative, de politică legislativă şi de reprezentare a justiţiei pe plan internaţional. Totodată, aşa cum am promis, atribuţiile şi prerogativele ministrului urmau să fie restrânse, în corelare cu sporirea holului şi responsabilităţilor Consiliului Superior al Magistraturii. A fost principalul nostru obiectiv consemnat în 2003, în programuld e guvernare 2001-2004 la capitolul instituţii. Îndeplinirea acestui obiectiv, crucial al putea spune, pentru înscrierea puterii judecătoreşti din România pe făgaşul european, a presupus însă parcurgerea şi realizarea unor etape preliminare şi, mai ales, procesul de revizuire al Constituţie şi de adoptarea noilor prevederi constituţionale. Pentru anul 2004, adoptarea şi promulgarea actelor normative menţionate, astfel încât pe această bază să putem închide provizoriu capitolul 24.
(Radio România Actualităţi, 22.12.2003 Ora: 18:00)

“Separarea apelor” constituie o catahreză a metaforei, subliniind ideea de autonomie şi descentralizare în acest caz. “Făgaşul european” nu e decât o altă catahreză a metaforei, dar cu un grad mult mai mare de uzură.

Traian Băsescu anunţă că nu va demisiona din funcţia de primar general al Bucureştiului. Ieri, consilierii PSD au declarat că demisia lui ar fi act de justiţie, nu de onoare. În sprijinul afirmaţiilor, ei au vorbit de arestarea directorului juridic din Primăria Capitalei, Vasile Chirilă, despre care membrul PSD, Doru Giugulea, a declarat că nu este decât vârful icebergului corupţiei din Primăria Capitalei.
(Radio Europa FM, 23.10.2003, Ora: 10:00)
Catahreza metaforei subliniată s-a format ca urmare a cuplării a două catahreze: “vârful” a ceva şi “icebergul” pentru ceva. “Vârful icebergului corupţiei” reprezintă, aşadar, ideea unui punct înalt în cadrul corupţiei, dar şi durabilitatea acesteia subliniată prin ideea de iceberg.



1 Marius Chivu. Lecturi la zi. În: România litarară, nr. 48(3-9 decembrie 2003), p. 4
2 Jacques Derrida. Scriitura şi diferenţa. Bucureşti: Univers, 1998, p. 377
3 Dragoş Teodorescu. Zodia luminii. Râmnicu-Vâlcea: Editura Silviu Popescu, 2001, 150 p
4 Max Black citat de Ricoeur. Metafora vie. Bucureşti: Univers, 1984, p. 297
5 Carlos Bousono. Teoria expresiei poetice. Bucureşti: Univers, 1975, p. 45
6 idem, Ricoeur, p. 218