Bunicuţa cu corn în frunte
Arta se află momentan blocată într-o descriere a cotidianului. Există, așadar, exerciții de stil prin care, într-un mod diferit, rescriem cotidianul sau luăm atitudine vizavi de o operă sau alta. Nu cred că minimalismul mai poate comunica ceva. Nu cred ca mai au sens volumele interesante de poezie, din zona underground-ului, care tot apar. Aștept criticul care se va incumeta să analizeze sistematic tema bogată și epuizată a cotidianului, a biografismului si a corpurilor fie ele românești sau cele în care se visează.
Cred într-o revigorare a artei mari, a discuțiilor grave și nu a celor comode, ușurele. Cred în revigorarea metaforei.
Vă întrebați cum? Cu siguranță, cu totul altfel decât s-a făcut până acum, conectați la realitatea din jur (integrală și integrată, socială, politică etc.), dar în același timp reluând dialogul cu uriașii. Să nu fim, așadar, piticii cocoțați pe umerii uriașilor asupra cărora Bernard de Chartres atrăgea atenția încă din secolul al XII-lea.
Dar despre arta vizionară intenționam să scriu. Și am ales un exemplu foarte simplu și ușor identificabil. Prin martie a apărut o știre pe toate canalele TV , în ziare și pe bloguri.
Iată, știrea:
Zhang Ruifang, în vârstă de 101 ani, din China, are în frunte un corn de 6 centimetri.Ciudata excrescenţă a început să se vadă în 2009, când i-a apărut o pată roşie pe frunte. „Nu i-am dat foarte mare importanţă atunci, dar ea a crescut în timp", a spus fiul femeii, Zhang Guozheng, în vârstă de 60 de ani. Bunicuţei îi mai creşte ceva şi în partea dreaptă a capului, probabil un alt corn, spune fiul ei. Zhang Ruifang locuieşte în China, în satul Linou din privincia Henan şi are şapte copii - şase băieţi şi o fată. Cel mai în vârstă dintre ei a împlinit 82 de ani.
Sursa: http://www.adevarul.ro/societate/viata/Bunicuta_cu_corn_in_frunte_0_221378364.html
Prima imagine mi-a amintit brusc de mulțimea demonilor din filmul „Vise” al lui Akiro Kurosawa, care se tânguiau continuu, îndurând suferințe inimaginabile odată cu lăsarea întunericului, așteptând să moară. Peisajul este infernal, pustiit în care doar demonii, gazele mortale, păpădia cât un copac și iepurii cu două fețe pot locui.
Acest imaginar ce devine realitate ne duce iar la întrebarea: cum definim realitatea?, căci aceasta este îmbibată de ficțiune, iar ficțiunea devine realitate nu numai prin faptul că artiștii sunt vizionari, ci pentru că pur și simplu o scriu, o reprezintă, o imaginează astfel.
Arta se află momentan blocată într-o descriere a cotidianului. Există, așadar, exerciții de stil prin care, într-un mod diferit, rescriem cotidianul sau luăm atitudine vizavi de o operă sau alta. Nu cred că minimalismul mai poate comunica ceva. Nu cred ca mai au sens volumele interesante de poezie, din zona underground-ului, care tot apar. Aștept criticul care se va incumeta să analizeze sistematic tema bogată și epuizată a cotidianului, a biografismului si a corpurilor fie ele românești sau cele în care se visează.
Cred într-o revigorare a artei mari, a discuțiilor grave și nu a celor comode, ușurele. Cred în revigorarea metaforei.
Vă întrebați cum? Cu siguranță, cu totul altfel decât s-a făcut până acum, conectați la realitatea din jur (integrală și integrată, socială, politică etc.), dar în același timp reluând dialogul cu uriașii. Să nu fim, așadar, piticii cocoțați pe umerii uriașilor asupra cărora Bernard de Chartres atrăgea atenția încă din secolul al XII-lea.
Dar despre arta vizionară intenționam să scriu. Și am ales un exemplu foarte simplu și ușor identificabil. Prin martie a apărut o știre pe toate canalele TV , în ziare și pe bloguri.
Iată, știrea:
Zhang Ruifang, în vârstă de 101 ani, din China, are în frunte un corn de 6 centimetri.Ciudata excrescenţă a început să se vadă în 2009, când i-a apărut o pată roşie pe frunte. „Nu i-am dat foarte mare importanţă atunci, dar ea a crescut în timp", a spus fiul femeii, Zhang Guozheng, în vârstă de 60 de ani. Bunicuţei îi mai creşte ceva şi în partea dreaptă a capului, probabil un alt corn, spune fiul ei. Zhang Ruifang locuieşte în China, în satul Linou din privincia Henan şi are şapte copii - şase băieţi şi o fată. Cel mai în vârstă dintre ei a împlinit 82 de ani.
Sursa: http://www.adevarul.ro/societate/viata/Bunicuta_cu_corn_in_frunte_0_221378364.html
Prima imagine mi-a amintit brusc de mulțimea demonilor din filmul „Vise” al lui Akiro Kurosawa, care se tânguiau continuu, îndurând suferințe inimaginabile odată cu lăsarea întunericului, așteptând să moară. Peisajul este infernal, pustiit în care doar demonii, gazele mortale, păpădia cât un copac și iepurii cu două fețe pot locui.
Acest imaginar ce devine realitate ne duce iar la întrebarea: cum definim realitatea?, căci aceasta este îmbibată de ficțiune, iar ficțiunea devine realitate nu numai prin faptul că artiștii sunt vizionari, ci pentru că pur și simplu o scriu, o reprezintă, o imaginează astfel.
