poemul.discurs în afara oricărui curent

sub epiderma poemului există un șir neîntrerupt de alte epiderme care ascund un calcul matematic.
poemul poate fi decupaj transparent, anamorfoză, mit construit şi acceptat, unde cuvintele sunt deformate, aruncate dintr-un spaţiu în altul al vitalității.
digresiunile sunt rare, și atunci apologetice.
poemul surprinde scene cu evoluţia intermitentă şi seducătoare, demascând existenţa unor personaje developate, apărute întâmplător, din planul secund.
poemul își surprinde modelul deformat, precum și amintirile și detaliile altora. alteritatea măreşte viteza, rezoluţia, sensibilitatea, optica, modificând tipul de senzor.
există un calcul al probabilităţilor pornind de la primul fragment până la ultimul identificabil.
cardul de memorie al poemului înregistrează imaginile sincronic, multiplicând distanţele, de aici și preferințele pentru unele versuri sau altele *ale tale, ale altora.