De câte ori ajung în Chişinău trăiesc o scindare. E un exerciţiu pe care îl fac aproape an de an din 2005. Republica Moldova este ea însăşi scindată, condusă de un preş. comunist şi cu un tineret care trăieşte/vrea să trăiască în şi ca în occident. În Constituţie limba de stat este limba moldovenească. Pe stradă însă oamenii vorbesc, vând şi cumpără, îşi fac confesiuni şi se înjură în ruseşte.
În majoritatea şcolilor predarea se face în limba română. Intenţia lui Voronin a fost desigur să aşeze totul sub oblăduirea şi binefacerea mamei ruse. Ne bucură faptul că sunt segmente unde nu a reuşit. Sunt, de asemenea, scriitori basarabeni care susţin limba română vie, care fac eforturi ca editurile, librăriile şi bibliotecile să promoveze cartea în limba română (lucru care nu e valabil pentru scriitorii tineri, fireşte!)
M-a mirat, de asemenea, amploarea discuţiilor legate de prezenţa zvasticii în expoziţia „Freedom For Lazy People" organizată de ICR la New York, în contextul în care nu am văzut prea des români protestând vizavi de prezenţa în Republica Moldova a semnelor comunismului pe clădirea din Str.Ştefan cel Mare şi Sfânt nr.73 a arhitectului Valentin Voiţehovski (vezi foto).
Să sperăm că tinerii moldoveni vor schimba ceva la aleglerile din martie 2009. Primarul Chişinăului, D.Chirtoacă a organizat Zilele Oraşului la care a invitat un grup de români. Aceştia au fost opriţi la vamă pentru n motive găsite pe loc de minţile iscoditoare sau de telefoanele date la timp de putere. Şi chiar dacă primarul s-a prezentat la vamă pentru a explica motivul vizitei românilor, aceştia au fost întorşi în ţară.
În 2007 primarul însuşi a fost reţinut pentru faptul că a depus flori la Monumentul lui Ştefan cel Mare şi la mormintele membrilor Sfatului ţării, cei care au semnat Unirea. Pe 28 martie 2008, primarul a participat la vernisajul unei expoziţii de foto şi documente cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu ţara, organizată de ICR şi la care a participat Traian Băsescu şi patriarhul BOR ÎPS Daniel. Voronin chiar l-a întrebat ce motive are să-l viziteze pe Băsescu, la care primarul a răspuns că vrea ca acesta să-i împărtăşească experienţa sa de primar. Desigur că intenţiile sale sunt mult mai ample şi cu bătaie mai lungă şi sperăm să se materializeze şi să nu fie singurul în această bătălie.
Presa este, alături de televiziune –
(http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=893&idRubric=9207)
- un alt instrument de propagandă şi manipulare. De obicei, la un chioşc de presă găseşti doar două ziare în limba română: Jurnal de Chişinău şi Timpul. Citeam în ediţia de vineri a Jurnalului de Chişinăuarticolul Guvernul sadic, semnat de Raisa Lozinschi. Din păcate conflictul Voronin – Chirtoacă se reflectă în modul de viaţă al locuitorilor „din sectoarele Centru şi Buiucani ale capitalei, dar şi cei din suburbiile conduse de primari necomunişti” care „au îngheţat de frig, timp de o săptămână, în şcoli, grădiniţe, spitale şi locuinţe. Guvernul, prin instituţiile pe care le gestionează, a înaintat tot felul de pretenţii administraţiei publice din capitală. Apoi, după ce a lăsat lumea să se înrăiască pe „primarul incompetent”, Guvernul şi-a asumat rolul de Mesia Izbăvitorul. Iar Muşuc a „vândut” capitala Executivului”. În acelaşi număr Nicolae Negru prezintă lucrurile în alb şi negru în articolul Voronin-Chirtoacă 2-0. (http://www.jurnal.md/article/9816/).
La vamă trebuie întotdeauna să prezint invitaţia ştampilată, însoţită de o delegaţie, de paşaport. În aprilie anul ăsta am vizitat Spania fără documente şi paradocumente însoţitoare.
Spuneam că e o lume scindată, hribridă, cu mesaje comuniste şi reclame la cele mai în vogă produse comerciale, cu maşini sovietice şi Mercedesuri.
Cu toate acestea, sunt foarte multe motive pentru care aş sfătui pe cineva să viziteze oraşul. Primul ar fi chiar trăirea acestei scindări, mai ales pentru cei de vârsta mea care au şi-au trăit o parte a copilăriei în vremurile dictatorii, e ca o întoarcere în timp.
Apoi e Casa-muzeu Puşkin din apropierea Academiei de Studii Economice şi de Hotelul Turist, casă în care Puşkin a locuit două luni din cei trei ani petrecuţi în Moldova. Casa este bine întreţinută, cu un impresionant număr de manuscrise ale poemelor şi scrisorilor din această perioadă. Din păcate mobilierul nu este original, încearcă însă să redea spiritul vremii. Printre lucrările de critică dedicate operei lui Puşkin, să nu vă uimească faptul că veţi vedea fotografia lui Putin decorând un scriitor.
Revizitez cu drag Muzeul Naţional de Artă – Expoziţia de icoane şi obiecte de cult din secolele XVI-XIX. Lucrările din cadrul salonului de Artă universală din secolele XVI-XIX sunt semnate în mare parte de pictori anonimi din această perioadă. În spaţiul expoziţiilor temporare în această perioadă au fost expuse desene în cărbune, creion, pictură şi sculptură de Alexandru Plămădeală. El este autorul "Monumentul lui Ştefan cel Mare" din Grădina Publică din Chişinău. Monumentul a fost mutat ulterior câţiva metri mai în faţă şi i s-a adăugat simbolul crucii. În expoziţie este prezentă şi o altă versiune a statuii lui Ştefan cel Mare, cea din 1924. Mai puteţi vizita Combinatul de vinuri de la Mileştii Mici, situat la circa 20 kilometri de Chisinau, cea mai lungă cramă de lume.
La parterul Muzeului Naţional de Istorie şi Antropologie sunt lucruri preţioase cum ar fi colecţia de monede, colecţia de antropologie şi piese vestimentare. Tot aici vă puteţi îngrozi ochii şi urechile, la propriu şi la figurat, cu diorama care funcţionează la parterul muzeului - „Operaţia militară Iaşi – Chişinau, 1944”.
Muzeul de Etnografie şi Muzeul Literaturii Române „M.Kogălniceanu” (pentru care trebuie să aşteptaţi până îşi dă cineva seama că sunteţi pe acolo), muzeu ce funcţionează în cadrul clădirii Uniunii Scriitorilor din Moldova, sunt alte locuri de văzut. Dacă vreţi să cumpăraţi poezie română actuală de la Editura Cartea Românească sau de la Editura Vinea, nu veţi găsi în librăria de lângă Uniune, aici totul s-a oprit la epoca marilor clasici, nici măcar la Nichita sau Sorescu, ca să nu mai vorbim de ’80-işti sau de ’90-işti (care şi la noi se găsesc cu greu, dar din alte motive).
De câte ori merg în Chişinău mă opresc să mănânc un quiche la Délice de ange sau aleg o salată şi un vin roşu la Robin Pub sau plăcintele cu varză sau dovleac de la patiseria de lângă Operă.
Teatrul Satiricon, în stagiunea 2008-2009 pentru luna noiembrie a pregătit trei comedii de Caragiale (O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă şi D’ale carnavalului), Maestrul şi Margareta, Ciuleandra după romanul lui Liviu Rebreanu,Golanii revoluţiei moldave de C.Cheianu,Caligula de J.Tomann, Salvaţi America! şi Înainte şi după fugă de D.Crudu, Dictatorul de A.Strâmbeanu ş.a.
Şi mai sunt multe de povestit despre frigul din biblioteci, despre statutul scriitorilor şi despre actorii din Republica Moldova. Poate faceţi un drum (cu trenul Prietenia)!
În majoritatea şcolilor predarea se face în limba română. Intenţia lui Voronin a fost desigur să aşeze totul sub oblăduirea şi binefacerea mamei ruse. Ne bucură faptul că sunt segmente unde nu a reuşit. Sunt, de asemenea, scriitori basarabeni care susţin limba română vie, care fac eforturi ca editurile, librăriile şi bibliotecile să promoveze cartea în limba română (lucru care nu e valabil pentru scriitorii tineri, fireşte!)
M-a mirat, de asemenea, amploarea discuţiilor legate de prezenţa zvasticii în expoziţia „Freedom For Lazy People" organizată de ICR la New York, în contextul în care nu am văzut prea des români protestând vizavi de prezenţa în Republica Moldova a semnelor comunismului pe clădirea din Str.Ştefan cel Mare şi Sfânt nr.73 a arhitectului Valentin Voiţehovski (vezi foto).
Să sperăm că tinerii moldoveni vor schimba ceva la aleglerile din martie 2009. Primarul Chişinăului, D.Chirtoacă a organizat Zilele Oraşului la care a invitat un grup de români. Aceştia au fost opriţi la vamă pentru n motive găsite pe loc de minţile iscoditoare sau de telefoanele date la timp de putere. Şi chiar dacă primarul s-a prezentat la vamă pentru a explica motivul vizitei românilor, aceştia au fost întorşi în ţară.
În 2007 primarul însuşi a fost reţinut pentru faptul că a depus flori la Monumentul lui Ştefan cel Mare şi la mormintele membrilor Sfatului ţării, cei care au semnat Unirea. Pe 28 martie 2008, primarul a participat la vernisajul unei expoziţii de foto şi documente cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu ţara, organizată de ICR şi la care a participat Traian Băsescu şi patriarhul BOR ÎPS Daniel. Voronin chiar l-a întrebat ce motive are să-l viziteze pe Băsescu, la care primarul a răspuns că vrea ca acesta să-i împărtăşească experienţa sa de primar. Desigur că intenţiile sale sunt mult mai ample şi cu bătaie mai lungă şi sperăm să se materializeze şi să nu fie singurul în această bătălie.
Presa este, alături de televiziune –
(http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=893&idRubric=9207)
- un alt instrument de propagandă şi manipulare. De obicei, la un chioşc de presă găseşti doar două ziare în limba română: Jurnal de Chişinău şi Timpul. Citeam în ediţia de vineri a Jurnalului de Chişinăuarticolul Guvernul sadic, semnat de Raisa Lozinschi. Din păcate conflictul Voronin – Chirtoacă se reflectă în modul de viaţă al locuitorilor „din sectoarele Centru şi Buiucani ale capitalei, dar şi cei din suburbiile conduse de primari necomunişti” care „au îngheţat de frig, timp de o săptămână, în şcoli, grădiniţe, spitale şi locuinţe. Guvernul, prin instituţiile pe care le gestionează, a înaintat tot felul de pretenţii administraţiei publice din capitală. Apoi, după ce a lăsat lumea să se înrăiască pe „primarul incompetent”, Guvernul şi-a asumat rolul de Mesia Izbăvitorul. Iar Muşuc a „vândut” capitala Executivului”. În acelaşi număr Nicolae Negru prezintă lucrurile în alb şi negru în articolul Voronin-Chirtoacă 2-0. (http://www.jurnal.md/article/9816/).
La vamă trebuie întotdeauna să prezint invitaţia ştampilată, însoţită de o delegaţie, de paşaport. În aprilie anul ăsta am vizitat Spania fără documente şi paradocumente însoţitoare.
Spuneam că e o lume scindată, hribridă, cu mesaje comuniste şi reclame la cele mai în vogă produse comerciale, cu maşini sovietice şi Mercedesuri.
Cu toate acestea, sunt foarte multe motive pentru care aş sfătui pe cineva să viziteze oraşul. Primul ar fi chiar trăirea acestei scindări, mai ales pentru cei de vârsta mea care au şi-au trăit o parte a copilăriei în vremurile dictatorii, e ca o întoarcere în timp.
Apoi e Casa-muzeu Puşkin din apropierea Academiei de Studii Economice şi de Hotelul Turist, casă în care Puşkin a locuit două luni din cei trei ani petrecuţi în Moldova. Casa este bine întreţinută, cu un impresionant număr de manuscrise ale poemelor şi scrisorilor din această perioadă. Din păcate mobilierul nu este original, încearcă însă să redea spiritul vremii. Printre lucrările de critică dedicate operei lui Puşkin, să nu vă uimească faptul că veţi vedea fotografia lui Putin decorând un scriitor.
Revizitez cu drag Muzeul Naţional de Artă – Expoziţia de icoane şi obiecte de cult din secolele XVI-XIX. Lucrările din cadrul salonului de Artă universală din secolele XVI-XIX sunt semnate în mare parte de pictori anonimi din această perioadă. În spaţiul expoziţiilor temporare în această perioadă au fost expuse desene în cărbune, creion, pictură şi sculptură de Alexandru Plămădeală. El este autorul "Monumentul lui Ştefan cel Mare" din Grădina Publică din Chişinău. Monumentul a fost mutat ulterior câţiva metri mai în faţă şi i s-a adăugat simbolul crucii. În expoziţie este prezentă şi o altă versiune a statuii lui Ştefan cel Mare, cea din 1924. Mai puteţi vizita Combinatul de vinuri de la Mileştii Mici, situat la circa 20 kilometri de Chisinau, cea mai lungă cramă de lume.
La parterul Muzeului Naţional de Istorie şi Antropologie sunt lucruri preţioase cum ar fi colecţia de monede, colecţia de antropologie şi piese vestimentare. Tot aici vă puteţi îngrozi ochii şi urechile, la propriu şi la figurat, cu diorama care funcţionează la parterul muzeului - „Operaţia militară Iaşi – Chişinau, 1944”.
Muzeul de Etnografie şi Muzeul Literaturii Române „M.Kogălniceanu” (pentru care trebuie să aşteptaţi până îşi dă cineva seama că sunteţi pe acolo), muzeu ce funcţionează în cadrul clădirii Uniunii Scriitorilor din Moldova, sunt alte locuri de văzut. Dacă vreţi să cumpăraţi poezie română actuală de la Editura Cartea Românească sau de la Editura Vinea, nu veţi găsi în librăria de lângă Uniune, aici totul s-a oprit la epoca marilor clasici, nici măcar la Nichita sau Sorescu, ca să nu mai vorbim de ’80-işti sau de ’90-işti (care şi la noi se găsesc cu greu, dar din alte motive).
De câte ori merg în Chişinău mă opresc să mănânc un quiche la Délice de ange sau aleg o salată şi un vin roşu la Robin Pub sau plăcintele cu varză sau dovleac de la patiseria de lângă Operă.
Teatrul Satiricon, în stagiunea 2008-2009 pentru luna noiembrie a pregătit trei comedii de Caragiale (O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă şi D’ale carnavalului), Maestrul şi Margareta, Ciuleandra după romanul lui Liviu Rebreanu,Golanii revoluţiei moldave de C.Cheianu,Caligula de J.Tomann, Salvaţi America! şi Înainte şi după fugă de D.Crudu, Dictatorul de A.Strâmbeanu ş.a.
Şi mai sunt multe de povestit despre frigul din biblioteci, despre statutul scriitorilor şi despre actorii din Republica Moldova. Poate faceţi un drum (cu trenul Prietenia)!
Afişul acestui anunţ l-am primit acolo: http://www.videochallenge.america.gov/. Se mişcă ceva?
Chişinău, 12-15 noiembrie 2008
Chişinău, 12-15 noiembrie 2008
