domingo, noviembre 09, 2008

din generaţia '98 -Antonio Machado

Singurătăţi (1899-1907)
Călătorul

Noi divagăm. Încet loveşte
Tictacul ceasului în dezolarea
Căminului. Tăcem. Tăcerea creşte.

lămâiul galeş apleacă

tu m-ai văzut cufundându-mi mâinile pure
în apa senină
ca să ajung fructele fermecate
ce visează şi acum în adânc.

Zvon susurat de tunici – Del camino

Deschide fereastra! Ora
Unei iluzii se lasă.

Sfâşiat norul... - Galerias
Mă trezii. Cine-mi tulbură
a visului magică fereastră
inima-mi bătea
uimită şi îmbrăştiată.


proverbe şi cântări
XXIII
Nu vă miraţi, prieteni dragi, că fruntea
mi-i încruntată, ca prin ceţuri grele
eu vieţuiesc cu oamenii în pace
şi în război cu-adâncurile mele.

XXVII
Duceţi pe câmpuri
un cărbunar, un poet şi-un învăţat,
veţi vedea cum poetul admiră şi tace,
învăţatul priveşte şi gândeşte
şi desigur cărbunarul caută
mure sau ciuperci...
îi duceţi la teatru
şi singur cărbunarul nu va căsca,
cel ce preferă plăsmuirilor
lucrurile vii
e omul ce gândeşte, cântă sau visează.
Cărbunarul îşi are
Creierul plin de fantezii.

XXXI
Să nădăjduim
că nimic nu va fi adevărat
din ceea ce ştim.


XXXVII
Zici că nimic nu se creează?
Nu te priveşte: ia
Pământ şi din el fă o cupă
Ca fratele tău să bea.

LI
Sufletul – lumină sfântă,
Far, făclie, stea şi soare
Un om bâjbâind străbate:
Duce-o lampă în spinare.



Nuevas canciones (1917 - 1930)
I
Ochiul ce-l vezi nu este
Ochi fiindcă-l vezi tu
E ochi fiindcă te vede.


XVI
Dacă-i primăvară
Zburaţi la flori
Nu sugeţi ceară.

XVII
În lunga-mi singurătate
Am văzut multe lucruri clare
Care nu sunt adevărate.

XXVIII
Cântăreţi, lăsaţi
Bătutul din palme şi laurii
Pentru ceilalţi.

XXXIX
Caută-n aproapele tău oglinda
Dar nu spre a te bărbieri
Şi nici ca să-ţi vopseşti părul.

LIX
A crăpat de râs!
Un om atât de serios!
Cine ar fi crezut?

LXXXV
Adevăru-ţi? Nu, Adevărul
Şi vino cu mine să-l căutăm
Pe-al tău, ţi-l păstrează.

XCVI
Simţi cumva seva nouă?
Ai grijă, pomuleţule,
Ca nimeni să nu bănuiască.

Din carnetul meu
Nici marmură dură şi eternă,
Nici muzică, nici pictură
Ci cuvânt în timp.

III
Îşi creează sufletul maluri
Munţi de cenuşă şi plumb
Crânguri de primăvară.

IV
Orice imagine
Care n-a izvorât din râu
Ieftină bijuterie.

9
Piaţa are-un turn înalt
Turnul un balcon spre soare
Balconul are o doamnă
Şi doamna, o albă floare
A trecut un cavaler
Ţinta-i, cine ştie oare?
Şi-a luat piaţa cu turnul
Şi balconul dinspre soare
Cu balconul şi cu doamna
Cu doamna şi alba floare.

*
În vis se vedea
Rezemat de pieptul iubitei sale
A strigat în vis: „te trezeşte, draga mea!”
Şi el a fost cel ce s-a trezit, căci avea
Drept pernă propria inimă.

Cântece pentru guiomar
Poetul tău
se gândeşte la tine. Depărtările
sunt de lămâi şi de violetă.

Guiomar, guiomar,
Priveşte-mă, prin tine pedepsit
Vinovat de a te fi născocit
Azi nu te mai pot uita. (trad.Aurel Rău)

înveliş

înveliş

School poster. Foto de Trine Dalsgaard