Ce este Realitatea?

“Ce este Realitatea? Reflecţii asupra lumii lui Ştefan Lupaşcu”, cartea semnată de Basarab Nicolescu, este un exerciţiu intelectual şi creativ prin care autorul descrie, răstoarnă şi revizuieşte însuşi conceptul de realitate.
Pornind de la opera lui Ştefan Lupaşcu, argumentarea are la bază conceptele bine cunoscute de cititorii celorlalte cărţi semnate de Basarab Nicolescu -transdisciplinaritatea, terţul inclus, terţul ascuns, nivelurile de realitate, zona de non-rezistenţă, concepte prezentate în primele capitole, urmate de „Jung, Pauli, Lupaşcu şi problema psihofizică”, „Stefan Lupaşcu şi Gaston Bachelard: umbre şi lumini”, „Terţiul inclus, teatrul absurdului, psihanaliza şi moartea”, „Dumnezeu”, „Dialog întrerupt: Fondane, Lupaşcu şi Cioran”, „Abellio şi Lupaşcu – Un ideal împărtăşit”, o călătorie ce traversează domeniile cunoaşterii și ale creaţiei.
Pornind dinspre ştiinţă spre literatură, psihanaliză, simbologie, artă, religie, discursul său despre om, univers şi umanitate relevă o încercare de renaştere a lumii prin regăsirea, aducerea la lumină a unui sens pierdut sau uitat. Există o evoluţie a tehno-ştiinţei şi un regres spiritual care produc conflicte, dezechilibre, reflexe violente.

Încă de la prima carte, sublinia „Ruptura dintre ştiinţa si sens, dintre Subiect si Obiect încolţise deja, desigur, în decursul secolului al XVII-lea, când a fost formulată metodologia ştiinţelor moderne, însa nu a devenit evidenta decât în decursul secolului al XIX-lea, când a izbucnit big bang-ul disciplinar“ (Basarab Nicolescu, „Transdisciplinaritatea”).

Din Noi, particula și lumea aș dori să redau un fragment foarte important, o cheie de lectură pentru înțelegerea terțului inclus și a realității plastice pe care o modificăm în funcţie de gândurile şi acţiunile noastre, cum spune autorul, a realității interioare și exterioare în același timp:
“În faimoasa lui povestire filozofică despre Sfatul Păsărilor, poetul persan din secolul al XII-lea, Attar, ne descrie îndelungata călătorie a păsărilor în căutarea adevăratului lor rege, Simorgul. Păsările străbat șapte văi, pline de primejdii și de minunății. A șaptea vale este cea a uimirii. Acolo este și zi, și noapte în același timp, vedem și nu vedem deopotrivă, existăm și nu existăm, lucrurile sunt concomitent goale și pline. Dacă se agață cu orice preț de obiceiurile sale, de ceea ce știe el, călătorul cade pradă descurajării și disperării- lumea i se pare absurdă, incoerentă, smintită. Dar, dacă acceptă să se deschidă către această lume necunoscută,noua priveliște i se înfățișează în toată armonia și coerența sa. Aceleași considerații se aplică pe deplin și celui care încearcă să întreprindă călătoria în lumea cuantică”.
Nu aceasta este, oare, și cheia de lectură a poeziei?