Notatii....

“suntem liberi să ne imaginăm tragica poveste a unui rebel care a trăit în Sumer, cel care a vrut şi a căutat în mod absurb nemurirea, dar a murit, aşa cum mereu se întâmplă”
Dragoş Galgoţiu

Cronicile la spectacolul „genial” „Epopeea lui Ghilgameş” de Dragoş Galgoţiu au uitat să menţioneze următoarele aspecte: risipă de mijloace, interpretare melodramatică, ţipată mai tot timpul, o suprasolicitare cu lungimi incredibile, ruptura de ritm între discurs-muzică (vezi dialogul dintre Ghilgameş şi Uta-napiştim), între enunţare şi mesajul care se doreşte transmis (discuţia dintre Ghilgameş şi Urshanabi care a stârnit râsete în sală), decorul orbitor la propriu, deranjant între sclipiri obositoare şi un bec de uzină aprins din când în când etc. Nu putem omite nici influenţa prea evidentă, aş spune, a spectacolului prezent în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa - Kalevala după Elias Lönnrot, producţie a Companiei Fortedanse din Ungaria, în regia lui de Horváth Csaba, coregrafia semnată de Horváth Csaba (spectaculos, dealtfel).


Ar mai trebui spus că Tudor Aaron Istodor în “Şase personaje în căutarea unui autor” şi-a întruchipat corect personajul. Din această corectitudine nu a mai ieşit, din păcate, şi a păstrat acelaşi ritm al rostirii şi în interpretarea lui Ghilgameş.


Dacă am reciti epopeea şi am revedea spectacolul, am mai rosti oare “memorabil, modern, magnific spectacol” ?